Munții Trascău, Colţii Trascăului, 05.04.2008:

« înapoi

O tură de o zi pe banda roşie a Trascăului - Înscris de Flaviu Bujor
 
Ultima actualizare: 12 iunie 2008

Raport de Tură

Trascău, Colţii Trascăului
05.04.2008

Participanţi: Amalia, Ioana, Horaţiu, Flaviu
Traseu: Moldoveneşti – Colţii Trascăului - Râmetea
Marcaj: Bandă Roşie (marcaj foarte des, împrospătat de curând, mulţi stâlpi de marcaj şi stâlpi indicatori)

Am plecat din autogara cu autobuzul Cluj-Abrud la ora 6 dimineaţa. Vremea ploioasa i-a făcut pe câţiva dintre noi să renunţe aşa că pornim doar trei din autogară. În cartierul Zorilor ni se alătură şi Horaţiu. Autobuzul e destul de aglomerat. E întuneric şi plouă aşa că încercăm să dormim puţin. La Turda se luminează şi ne trezim. La 7.30 coborâm în staţia de lânga Moldoveneşti.
Nu mai plouă, insă e înnorat şi destul de rece. E un stâlp indicator vizavi de staţie care ne spune că sunt 11 km până pe Colţii Trascăului(Piatra Secuiului) şi 4 ore de mers. Intrăm în sat şi îl traversăm spre sud. Trecem pe lângă o pensiune, lăsăm în stânga drumul spre Podeni şi urcăm pe o uliţa cu pietriş. În curând ajungem la ultima casă. Am facut o jumătate de oră de la staţia de autobuz. Urmăm un drumeag pe sub pădure şi ajungem în căteva minute la un stâlp indicator. Găsim câteva flori şi le fotografiem. Amalia scoate identificatorul de flori şi încercăm să aflăm care sunt. Intrăm în pădure pe un drum cu noroi şi începem să urcăm uşor. Ne oprim des să fotografiem flori sau alte plante. După o oră de mers printr-o pădure frumoasă de fag, care trebuie sa fie spectaculoasă toamna, ajungem într-o poiana largă, cu un stâlp indicator. Spre nord e dealul Fluierişte, iar dincolo de Arieş se vede culmea Petreştilor, ultima creastă spre nord a Trascăului. A inceput să picure şi bate un vânt rece aşa ca ne grăbim să intrăm în pădure. Depăşim o porţiune plină de noroi, în continuare pe drum de ţară şi ne oprim să luăm micul dejun.
După o jumătate de oră ne continuăm drumul prin pădurea punctată de mici raristi. Trecem pe lânga câteva doline mici (4-5 metri) pline de frunze şi în noroiul de pe drum găsim urme de mistret. Ieşim brusc din pădure şi oprim puţin lângă un gard de piatră. Suntem pe un platou lung de aproape 2 km la circa 800m altitudine. În faţă apar stâncile din partea estică a Colţilor Trascăului cu partea de sus pierdută în ceaţă. Lăsăm în dreapta un foişor de vânătoare şi urcăm uşor pe un drumeag prin iarbă. Sunt urme proaspete de tractor. Trecem de o cruce de piatră, care pare veche de când lumea şi intrăm din nou în padure, în urcuş uşor. Găsim măcieşe, destul de bune la gust. Trecem pe lângă o altă cruce de piatră, lăsăm în stânga o mică pădure de pin şi ajungem la alt stâlp indicator. Până pe Colţii Trascăului ar mai fi o oră de mers. În spate apare vârful Torsa (900m) pe sub care am trecut. Am făcut până aici aproape 4 ore. De vină sunt pauzele de fotografiat lungi şi dese.
Suntem din nou într-o zonă mai deschisă. Lăsăm în dreapta un abrupt stâncos şi începem să urcam ceva mai serios. Drumul e înlocuit de o potecă lată. Lângă alt stâlp indicator ne regrupăm şi atacăm ultima parte a urcuşului. Ceaţa începe să ne acopere. La marginea potecii fotografiem câteva aflorismente care par a fi conglomerate. Urcăm uşor, traversăm o limbă de zăpadă şi înainte de a ajunge la stâlpul indicator din şaua dintre Coltul Trascăului şi vârful Piatra Secuiului suntem întampinaţi de trei căini ciobaneşti feroce. Apare la timp o domnişoara care îi struneşte. E aici cu o turma de capre. Prin valurile de ceaţă se întrezăreşte satul Râmetea, văzut parcă din avion. Suntem la 1000 de metri altitudine şi vârful Piatra Secuiului (1128 m) aflat la doar 5 minute de mers spre sud e complet acoperit de ceaţă. Renunţăm sa urcam pe el.
Am facut până aici aproape 5 ore de mers lejer cu foarte multe pauze. De aici putem coborâ la Râmetea pe cruce albastră (1 oră) pe un traseu mai abrupt şi stâncos sau pe bandă roşie pe un traseu puţin mai lung. Hotărâm să continuăm pe bandă roşie. Coborâm uşor o pantă plină de ghiocei şi prindem poteca plina de noroi care ne conduce pe sub versantul estic stâncos al Colţilor Trascăului. Facem câteva derapaje pe noroiul de pe poteca foarte abruptă şi coborâm la firul unei văi al carei nume nu este trecut pe hartă. Poteca se largeşte şi traseul devine o plimbare plăcuta. Depaşim o zonă stâncoasă şi ne oprim sub niste fagi să mâncăm. A început să plouă mocăneşte şi este destul de frig.
Continuăm pe potecă şi coborâm spre sat. Intrăm pe o uliţă şi ieşim în drumul asfaltat Buru-Aiud, la marginea satului. E deja 14.30 şi hotărâm sa nu mai continuăm spre varful Ardaşcheia şi Vidolm.
O maşina de la Realitatea TV opreşte lângă noi şi suntem întrebaţi dacă nu vrem sa dăm un scurt interviu. Fac un reportaj despre satul Râmetea. Fetele şi eu facem un pas în spate aşa ca Horaţiu este ales voluntar. Îl fotografiem în timp ce spune în faţa camerei câteva cuvinte. Îl puteti vedea sâmbată viitoare la Relitatea TV, emisiunea Realitatea All Inclusive.
Mergem pănă în centrul satului şi admirăm faţadele albe ale caselor în stil săsesc. Pornim pe şosea spre Buru, de care ne desparte 10 km. Amalia găseşte o jumătate de potcoavă deci bănuim că vom avea jumătate de noroc. În două minute opreşte un camion de transport lemne şi ne înghesuim toţi în cabină. Coborâm doi km mai încolo, dar şoferul ne spune că ne poate duce până la Buru cu maşina lui după ce predă camionul. În 15 minute suntem lânga cabana Buru şi îi mulţumim şoferului pentru că ne-a scăpat de o oră şi jumătate de marş pe asfalt. Ne pregătim să stăm la ocazie, dar nu traversăm bine drumul că apare autobuzul Abrud-Cluj. Îi facem cu mână şi opreşte. În autobuz e cald şi suntem obosiţi aşa că aţipim pe rând. La ora 17 ajungem în Cluj.

Fotografii din această tură găsiţi la:  http://picasaweb.google.com/flaviu9/ColtiiTrascaului05042008?authkey=t38Hv4rrZP4 

Flaviu